Restricția ca instrument de elevare spirituală

Kabbalistii ne învață că scopul nostru în viață este să transformăm natură noastră egoistă și să devenim un canal de dăruire, precum Lumina. Una dintre cele mai importante instrumente pe care Kabbalah le utilizează se numește restricția.

Pentru a înțelege restricția, hai să vedem cum lucrează un bec. În interior, sunt trei componente: un pol pozitiv, un pol negativ, și un filament care le separă. Filamentul este cel mai important component, pentru că fără el, nu poate fi o lumina durabilă.
Împinge înapoi curentul care curge de la polul pozitiv, prevenind contactul direct cu polul negativ; este rezistența care permite ca lumina să se aprindă. 

Polul negativ este precum reacția noastră bazată pe ego, pe când polul pozitiv corespunde Luminii. Filamentul este liberul nostru arbitru de a restricționa comportamentul reactiv. Așa cum rezistența filamentului păstrează lumina să ardă în bec, rezistența dorinței noastre de a primi numai pentru nevoile proprii ne permite să ne conectăm cu Lumina. Când nu ne restricționăm acest impuls inerent, simțim o sclipire de energie, urmată de ardere, adică un scurt circuit. 

Mulți dintre noi experimentează aceste sentimente de recompensă imediată, urmate de o prăbușire. Mâncând o pungă de chipsuri, de exemplu, ne oferă o scurtă, dar trecătoare plăcere urmată de un sentiment nesănătos. La fel este adevărat pentru multe lucruri care le folosim pentru relaxare precum alcool sau droguri. Ne întoarcem la aceste surse, pentru că ne lăsăm conduși de dorința de a primi. Oricum, dacă dorim să devenim precum Lumina, avem nevoie să depășim aceste impulsuri. Pentru a le evita, avem nevoie să facem exact ce face becul: să rezistăm. Asta înseamnă ,de obicei, să facem exact opusul celor ce vin natural către noi.

Tot ceea ce facem ne dă energie, dar energia pe care o primim este tot atât de bună pe cât este abilitatea noastră de a controla sau rezista. Așadar, putem primi energie nemăsurată de la Lumina când ne restricționăm reacțiile noastre egoiste. Asta nu inseamna că ne reprimăm sentimentele, de fapt făcând așa le lăsăm să ne controleze. De exemplu, dacă în trafic îți taie calea o altă mașină ar putea să genereze mânie în interiorul nostru, dar practicam restricția când alegem să nu țipăm la cealaltă persoană care ne-a tăiat calea, sau să ne răzbunăm. Cu restricție, înțelegem emoția care apare, dar nu o lăsăm să ne controleze. 

Apoi, când reprimăm sentimentele noastre, se emană un disconfort temporar care ne permite să ne blocăm în rolul de victima. Înțelegând asta, vedem că atunci când emoțiile noastre reactive sunt declanșate, le simțim, pentru că odată ce facem asta, alegem cum dorim să răspundem. Și dacă alegem să facem ceva în afară limitei noastre de confort (pentru că este împotriva naturii noastre egoiste), este un semn că practicăm restricția. 

 Creatorul dorește să ne ofere binecuvântări infinite și împlinire, dar avem nevoie să ne transformăm dorința noastră egoistă  pentru a le primi. Tot așa, Lumina ne trimite constant oportunități să facem asta. Când situațiile sau oamenii care vin în calea noastră ne declanșează asta, ei sunt de fapt oportunități ale Luminii pentru noi să practicăm restricția și să ne elevam spiritual. Lumina este generată de trecerea prin rezistență precum electricitatea  face, de aceea este așa greu s-o realizezi. Oricum, atunci când este realizată, rezultatul este incredibil de puternic și transformational, revelând o Lumina extraordinară.

Mai multe detalii în seminariile de Kabbalah

KCE